think outside the label

New year resolution

2012-02-06T22:58:00.002+01:00

I know it is kind of late to do NY resolutions, but I had a long time to think about this and I figured that the NY begins whenever we want it to, not necesarily on the 1st of January.
As resolutions go, there are few that actually become goals or principles to follow, so I decided that instead of lsting a whole bunch of things anw wishes that will never be fullfilled, I should focus on the very few that actually do matter. To me . So here goes. My wishes for the new year to come.
Be better today than you were yesterday.
Be openminded and understanding.
Read a book anychance you get.
Stand up straight and say it as it is.
and last, but most certainly not least, HAVE FUN and don't take life to seriously. It is much too short.

In the meantime, I changed the country and the language, in the hope of better things to come.
So I raise my glass to you, reader, and say make the ney year just as you want it to be!
XOXO SC

2011-11-16T10:59:00.001+01:00

In the cold air of the first hours of the morning she finds herself walking in the city. The silence is too loud. She gets lost in the noise of her own thoughts. Torment is not for the simple minded. The thought is somewhat conforting but still the noise of the silence muffles everything else. As the steps take her further into the heart of the city the distance grows larger and larger and she finds herself in a new place. A world she knows not of, cared for or give a crap if it existed. And there she stands, with the silence on one shoulder and her soul empty in in her hand. It feels like the universe in crumbling and the crying screams of the last dolphins are filling the air. As the loneliness grows deeper, she thinks didn't we have it all? If someone had told me that those were the moments, that this is the best we'll ever going to have it.... would we have listened? And now the humanity in all of us is falling apart and everything is lost. Apart from the memory of those precious moments there is me drifting in the city with the wind in my back. Feeling so empty that the water in the ocean could not fill me up. So lost that I may never find the way back. But she keeps walking in the sea of faces and places never stopping, never catching her breath. A life apart from what she used to know. Feels like the last glimpses of joy are slipping away in the grey dust of what is now a city of shadows. The light is gone, night falls forever. and the silence fills everything up. There are no more words. There is nothing left but emptiness and the sound of a heartbeat waiting to fade away....

long time

2011-11-15T11:44:00.001+01:00

A trecut eva vreme de cand nu am mai postat nimic. Nu din lipsa de interes si nici din lene sau plictiseala. Pur si simplu nu imi place sa vorbesc aiurea cand nu am ninic de spus. Este insa momentul sa revin pentru ca iar s-au adunat prea multe in capul meu si am nevoie de o portita de scapare pentru a nu imi pierde echilibrul.
Back in the Game

urasc

2009-09-27T21:57:00.000+02:00

urasc etichetele si 'brand"-ul in sine
urasc alcoolul, si ce face el din mine
urasc cocalarii si maimutareala lor
ii urasc pe cei care nu stiu ce vor
urasc bosorogii si cainii lor cacaciosi
urasc autobuzele pline de babe si mosi
urasc cersetorii care cer bani de paine
apoi ii beau , si o iau de la capat maine
urasc glumele si bancurile rasuflate
urasc magazinele care au preturile umflate
urasc mizeria si neglijenta din spitale
la fel cum ii urasc pe cei ce chinuie animale
urasc politica si hotii din sistemul public
urasc salariul minim pentru ca este modic
urasc blocurile jegoase, cutii de chibrit
cum urasc berea dintr-un bidon fasait
urasc mentalitatea predominant comunista
si ca dupa 20 de ani ea inca persista
urasc babele scarboase de la fiecare scara
urasc sa le vad cum sparg samanta pe seara
urasc televizorul, si ziarele de scandal
care tampesc poporul cu informatii in zadar
urasc toti "Doreii" pentru ca trag mata de coada
urasc soferii pe care viteza iiaduce acasa in lada
urasc motocicletele ca fac mult prea mult zgomot
urasc drogurile pentru ca fac creierul compot
urasc traficul si timpul pierdut pe drum
cum urasc focul ce face totul scrum
urasc ignoranta si nestiinta criminala
asa cum urasc prostia, care, da, poate sa doara.

Despre Picard si Bucuresti

2009-01-27T19:36:00.000+01:00

Ma intreba recent un profesor daca atunci cand merg pe strada ma uit si in alta directie decat cea in care merg. Am raspuns nu, si mi-am atras bineinteles din partea Domniei sale critici severe. Apoi chiar mi-am pus intrebarea de ce nu ma uit si in alte directii si am incercat sa si fac acest lucru. Va voi expune doar concluziile acestui experiment, scutindu-va de intreaga poveste.
1. Mersul pe jos prin capitala este sport extrem.
Chiar si atunci cand poti circula pe trotuar, posibiitatea de a fi lovit de masina unui sofer idiot care incearca sa parcheze pe trotuar, este foarte mare. In plus, de cand edilii nostri geniali au avut ideea creata de a face piste de biciclete din trotuare, ingustandu-le astfel mult sub dimensiunile care ar permite circulatia facila a pietonilor, Dumnezeu cu mila!
2. Daca tii la pantofii tai, lasa-i acasa si poarta perechea aia de tenisi cu care te duci la fotbal, oricum sunt mai comozi! De ce ai face asta? Pentru ca atunci cand reusesti cu suces sa eviti masini, biciclete si pietoni grabiti, ai toate sansele sa calci unul sau mai multi cacati de caine. Nu, nu este vorba de maidanezi, aia saracii sunt baieti finuti si prefera spatiile verzi, stii, acolo pe unde nu trebuie sa calci. Excrementele provin de la javrele bosorogilor care nu se mai pot deplasa pana in parc, pentru ca se dezmembreaza. Nu am nimic cu bietele animale, la urma urmei daca ari fi de capul lor ar prefera de o mie de ori rondul ala de flori, bosorogii sunt de vina, si ma exaspereaza cand aud vorbele "tineretul din ziua de astazi... pic de respect.....needucati" iesind din gura stirba a unui mos ofticat ca nu i-ai dat scaunul in autobuz. Tataie, acasa la matale nu cureti dupa javra? sau iti place in mod deosebit sa calci in cacat, poate poate vei ava noroc la LOTO?
3. Invata legile junglei, se aplica perfect atat in cazul circulatiei pietonale, cat si in cazul celei carosabile. Daca vrei sa traversezi o strada, fie pe trecerea de pietoni, fie la semafor, fie total aiurea, ca asa ai tu chef tine cont ca si soferii aplica acelasi principiu. Deci uita-te bine la culoarea semaforului si i n rest vigilenta maxima. ca nu toata lumea e atenta la semafor.
4. Atentie la buzunare. Ce, credeai ca doar in RATB sunt hoti de buzunare? Pai ce nu tre sa traiasca si ei din ceva? Si LOcurile de ciordit din RATB sunt scumpe, strada e a tuturor!
5. Daca ieri a plouat, stai acasa! De ce? pentru ca distractia preferata a soferului bucurestean prins in trafic si nervos este sa gaseasca unghiul si viteza perfecta cu care sa intre in balta de pe marginea strazii, ca sa te ude din cap pana in picioare. Daca esti fata si imracata frumos, primeste bonus pentru stil.
6. Chiar daca nu ploua, ia-ti umbrela la tine si foloseste-o! Tuturor ne place inceputul primaverii, cand se topeste zapada si afara e cald.... dar atentie ca nu se mai poarta burlanul la streasina, si deci toata zapada de pe casa iti cade tie, trecatorului in cap sub forma de picaturi de apa. Serios ajungi sa te intrebi daca deasupra ta nu a intins cineva niste rufe spalate dar nestoarse. Si chiar daca nu este sezonul topirii zapezii, nu-i bai, avem aparate de aer conditionat care sa ne mentina in atmosfera primaverii: tevile lor de scurgere ne picura in cap, nu cumva sa credem k e democratie.
7. Dopurile de urechi? Un must-have. Astta ca sa scapi de durerile de cap cauzate de claxoanele soferilor idioti care se enerveaza la culme ca cel din fata ar putea avansa 50 de cm dar nu o face. Omule nu ca sa te enerveze pe tine nu merge mai in fata, e distanta regulamentara dintre masini!
In concluzie daca nu ai dezvoltata capacitatea de multi-task, ai o problema. Si in conditiile astea
cum naiba sa mai admiri si peisajul? UIte de asta isi fac oamenii case roz: la aia vrei nu vrei, te uiti!
Probabil va intrebati ce legatura are Picard cu Bucurestiul. Ei bine el are ce ne-ar trebui noua, pietonilor aparate de teleportat. Picarde, vrem si noi!!!

Mare-Ti e gradina, Doamne si multi ii sar gardul!

2009-01-25T00:40:00.000+01:00

Ma gaseam zilele trecute in masina cu iubitul mergand pe o straduta din minunata metropola care este Bucurestiul. In fata noastra pe strada un monstru de masina de teren, d-aia de are nevoie de o banda si jumatate ca sa circule pe drumurile publice, opreste in mijlocul strazii. Nevermind ca mai aveau si altii nevoie sa circule pe straduta cu pricina, ce dracu' doar e democratie. Am presupus initial ca specimenul de la volan vrea sa parcheze, apoi ca a patit ceva. Cand in final ne-am facut curaj sa depasim monstrul ala de masina, stupoare: nu, nu vroia sa o parcheze, nu, nu facuse atac de cord. Pitipoanca de la volan blocase circulatia ca sa isi manace in liniste shaworma, ce mama dracului, la valoarea si talentul ei, cine s-ar fi putut suparaca a tinut in trafic 10 20 de masini.
Si din pacate nu e un caz izolat. Cu ceva vreme in urma, alta pitipoanca lasa un alt monstru de masina pe mana badigarzilor in piata romana la ora de varf, ce dracu, doar nu era sa isi faca probleme de parcare. Si ne mai miram ca un drum cu masina sau chiar cu RATB-ul prin oras e daunator grav sanatatii mintale a oricarui sofer sau calator. E ca picatura chinezeasca la care ne supunem singuri, pentru ca nu este el un sistem prea groazav, dar este singurul pe care il avem, fie ca functioneaza sau nu.

Despre cea mai buna leguma

2008-12-23T03:36:00.000+01:00

Sunt vegetariana convinsa. Cea mai buna leguma e porcul! Acum ca tot se apropie Craciunul si tot poporul face provizii (pentru ce nu inteleg, magazinele sunt deschise si dupa sarbatori), se vorbeste despr porc. Mai precis despre carnea lui, gustul lui, etc.
Senzational!!! Nu mai e la moda sa manaci porcul crescut in propria curte, sau macar cumparat de la macelarie, nu, acum se poarta porcul asiatic: 1000 euro bucata, 20-25 kg si mult mai sanatos. De ce mai sanatos? Pai e hranit mai sanatos. Sa imi explice si mie cineva cum vine asta. Adica: porcul pe care un gospodar l-a crescut, si pe care el l-a hranit cu furaje netratate chimic sau modificate genetic e hranit mai putin sanatos decat porcul asiatic. Dar ce porcul asiatic nu manaca acelasi lucru ca porcul roman? Sau manaca numai muguri de bambus si bea doar apa de izvor. Ce ma deranjeaza e faptul ca toata povestea asta cu porcul asiatic am auzit-o la stiri, ca si cand e o noutate de interes national (ca doar are tot romanul 1000 de euro de dat pe un exemplar de porc asiatic).
Stirile creaza un nou trend, ultima fitza: de craciun friptura de porc asiatic....
Si pentru ca nimic nu se pierde, dar totul se transforma, Creanga a folosit o expresie foarte colorata cand a vrut sa ilustreze sistemul de invatamant din vremea lui, expresie pe care astazi ar fi bine sa o atribuim televizorului: "cumplit mestesug de tampenie".
Apropos de provizii inainte de revoultie, cand nu se gasea mai nimic de mancare iar, cei de la militie si securitatee erau obsedati de ideea ca populatia isi face provizii (de ce apuca) reporterii puneau intrebari de genul: de ce ati cumparat doua kilograme de zahar in loc de unul, cetatenlor care plecau de la alimentare. Intr-o zi o reporterita il intreaba pe un domn foarte ingrijit si bine imbracat de ce a cumparat doua cutii cu masline in loc de una. Omul raspunde impasibil: "Ca sa mi le bag in cur! Una cate una!"

Despre moartea neuronului

2008-12-22T03:30:00.000+01:00

Moartea neuronului nu e ca moartea caprioarei; nici macar ca moartea pasiunii. Moartea neuronului este o boala periculoasa si foarte contagioasa. Se transmite prin conversatii pe mobilele cu jvarovschi si haifaiv, prin aer la bambu si la mol, si prin contact fizic direct cu cocalarii si pitipoancele din jur. Nu, nu radeti aceste doua specimene din urma traiesc printre noi si cei ce sufera de o forma mai putin severa de moarte a neuronului par perfect normali. Simptome: fascinatie absoluta fata de obiecte ce poarta etichete semnate de dizaineri de care ai auzit vag : versace, armani, gucci, cavalli, etc.; nevoia de a realiza fotografii cu propria persoana in bai de bodegi la moda, eventual doar in lenjerie intima sau macar cu vedere la ea; un semn de agravare postarea fotografiilor pe internet; folosirea obiectelor atunci cand nu este necesar- bolnavii au o afinitate deosebita pentru ochelarii de soare. Tratament? S-a incercat tratarea acestei cumplite boli cu lecturi intense ale clasicilor si romanticilor literaturii romane si universale. In cazuri in care boala era foarte avansata, lectura a fost impiedicata de faptul ca respectivele carti nu erau scrise dupa alfabetul "mess". S-a incercat de asemenea un tratament forte cu filme documentare dar efectele au fost descurajatoare: subiectii au adormit. A fost inregistrat un singur caz de regresie a bolii, pacientul recuperandu-si neuronul in proportie de 75%. Accepta cu greu faptul ca va trebui sa urmeze tratamentul toata viata.
Boala se raspandeste in progresie geometrica deoarece nu are simprome fiziologice, nu doare, nu provoaca disconfort fizic. Din contra, s-ar spune ca ar avea efecte benefice asupra psihicului.
Nu provoaca tristete, din contra, cu cat mor mai multi neuroni cu atat proprietarul e mai fericit.
Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor e imparatia cerurilor. Si daca nu macar serile de la bambu si hainele de firma, pozele penibile de pe haifaiv si limbajul de mess.

Romanii, Aurul si Cocalarii

2008-12-20T09:00:00.000+01:00

Romanul e snob. Si fudul. Ii plac luxul, aurul, candelabrele, oglinzile, etc. Spune-i ca e snob si iti cade un frigider in cap! Cum eu? Cel mai modest, responsabil, econom. Doar cocalarii sunt snobi, prosti si fuduli! Cum il bagi pe el in aceeasi categorie? Pe de alta parte a ajuns undeva: are casa, masina, o nevasta bibelou, si investeste in ce e important; in ce nu se devalorizeaza niciodata: aur!
Cum credeati ca e vorba de educatie? Pai cine are nevoie de asta? Arta? Dar, ce sunt tocilar sa imi placa arta? Stiu din arta exact cat imi trebuie: Guta e un artist, Brancusi nu e roman, Grigorescu a murit de foame. Aurul e ce conteaza. Cu cat mai mult cu atat mai bine, si afisat cat mai ostentativ, ca doar trebuie sa stie tot poporul ca el are! Si daca are... e cineva. Tragic e faptul ca de multe ori manaca praz cu paine si trage apa le wc doar dupa treaba mare ca doar apa e scumpa, si prazul sanatos, dar odata pe luna tot mananca la mec sau la mol ca degeaba are daca lumea buna nu vede. Si cum lumea buna se gaseste la mol si la bambu (dar la bambu nu poate decat o apa plata si nu da bine la imagine) se afiseaza la mol. Mai aude din cand in cand ca Dorel i-a crapat capul nevestei cu un topor si se simte informat, ca doar criza mondiala nu e problema lui, dar faptul ca ar putea pati si el ce a patit nevasta lui Dorel este un motiv de ingrijorare!
Nu ii pasa de ce se intampla in parlament, guvern, etc. Astea sunt pentru aia cu capul mare care gandesc prea mult si el de ce sa omoare neuronul degeaba? Si daca il intrebi nu, nu e un cocalar!
Intre timp schimbam un guvern si intram in cartea recordurilor. Si tot spunem ca ne pasa...nici el nu este un cocalar.

think outside the label

2008-12-18T20:38:00.000+01:00

Sunt purtatoare de "label"-uri. Pe haine sau pe frunte, sau ca un norisor deasupra capului. Imi place sau nu, port povara unui sir lung de etichete, sir care se lungeste in fiecare zi cu una sau mai multe. Sunt gucci sau versace, laptarie sau bamboo, teatru sau film, kafka sau sandra brown, vin sau bere, martini sau wiskey cu redbull, cafea sau ceai,Rolling Stones sau Liviu Guta, caine sau pisica, peste sau rechin si lista poate continua. Port etichete si evident etichetez la randul meu ca doar trebuie sa moara si capra vecinului, iar etichetele le pun urmarind detaliile care nu se incadreaza in definita personala a normalitatii. Mai mult decat atat ma simt excelent gandindu-ma ca sunt o buna judecatoare a caracterului uman. Mai gresesc din cand in cand dar de ce sa ma opresc, doar si mie mi se pun etichete gresite si de ce mi-ar pasa mie ca lui "X" de la etajul 3 i se pare ca eu sunt intr-un fel cand eu de fapt nu sunt. La urma urmei si mie mi se pare ca el e cam........intr-un fel.
Si ca mine nu e unul, sunt mii. Nu ne pasa de ce crede "lumea" despre noi, in fond asta e un semn de slabiciune, in schimb suferim cu totii grav de sindromul "capra vecinului". Si uite asa avem un dublu standard: nu imi pasa ce crede despre mine dar ma intereseaza faptul ca are sau nu mai mult decat am eu.
Si ma mir dupa aceea ca aud peste tot "tara asta se duce de rapa!" ce gluma buna!!!!!